Dr. Datis Kharrazian - interviu

Dr. Datis Kharrazian este în prezent cercetător activ la Harvard Medical School, Profesor asociat la clinica La Loma Linda University School of Medicine medic de medicină preventivă și un autor. Contribuțiile sale la literatura medicală includ publicații în "Journal of Toxicology Applied", Boala Autoimună, "Journal of Thyroid Research", Jurnalul Mondial de Gastroenterologie, Journalul Cercetării Nutrienților si Diabetului.

INTERVIU Jennifer: Bine ați venit la "Școala fără gluten". Sunt gazda dvs, Jennifer Fugo. Astăzi, vom vorbi despre Creier, Tiroidă și tot felul de probleme legate de gluten. Il am alături pe doctorul Datis Kharrazian și mi-ar plăcea să împărtășească cu noi totul din experiența dânsului. Este un autor, un autor foarte bine apreciat și respectat al celor 2 cărți, total diferite: "De ce creierul meu nu funcționează?" și, de asemenea, o altă carte excelentă numită "De ce mai am simptome tiroidiene când analizele mele de laborator sunt normale?" Este unul dintre cei mai căutați profesori și clinicieni din medicina naturală, analiză de laborator și nutriție. Este implicat în atâtea universități. Este în consiliul educațional al Jurnalului pentru Neurologie Funcțională, Reabilitare și Ergonomie. Este membru adjunct al facultății pentru Universitatea Bastyr din California. El predă educația la Universitatea din Bridgeport și învață, de fapt, curriculum pentru programul de medicină funcțională la Loma Linda University School of Medicine. Datis: Mulțumesc foarte mult. Este o plăcere să fiu aici. Jennifer: Poți să ne oferi mai multe detalii despre cum ai ajuns să fii interesat de aceste subiecte despre care scrii? Datis: mi-am început cariera mergând la școala chiropractica. În liceu am avut leziuni la spate. Am fost ajutat de un chiropractician și am vrut să fac și eu asta. Apoi, când am intrat în practică, am avut într-adevăr o mulțime de pacienți cronici care aveau diferite tipuri de afecțiuni metabolice și inflamatorii. Mulți dintre acești pacienți mi-au devenit și prieteni apropiați. În principiu, spuneau doar "nu am unde să mă duc. Vreau să mă ajuți. Spune-mi ce trebuie să fac". Într-adevăr, încercam să îmi dau seama ce pot face pentru a-mi ajuta pacienții. Practica mea a evoluat repede, mult din ceea ce numim o practică de medicină funcțională, unde încercăm să analizăm factorii nutriționali, metabolici și să încercăm să vedem ce putem face pentru a-i ajuta pe oamenii. A fost locul unde a început totul. A existat o nevoie care am găsit-o la pacienții mei, dorința de a-i ajuta. Din acest motiv, m-am concentrat să obțin stăpânire pe nutriție și pe știința practică, așa că înțeleg mai bine cercetarea. Apoi am ajuns într-o situație în care scriam niște lucrări și mi s-a cerut să încep seminarii și lecturi. Înainte de a face asta, am învățat la peste 80-100 de evenimente /an la diferite conferințe din întreaga lume. Am fost pus într-o poziție în care trebuia să citesc în mod constant cele mai recente cercetări. Toate cercetările apărute. Și apoi, când făceam atât de multe seminarii pentru a-i ajuta și pe ceilalți profesioniștii (am primit atât de multe recomandări de pacienți), asta m-a pus într-un loc în care aveam nevoie clinic să-mi dau seama ce să fac cu ei, să fiu blocat într-o poziție unde aveam pacienți dificili și trebuia să vorbesc despre ultimele cercetări. Într-adevăr m-au pus în situația în care trebuia să amestec ceea ce era relevant din punct de vedere clinic și ce puteam să fac din experiența cercetărilor. În ultimii 15 ani, asta am predat practicanților. Recent, am început să împărtășesc informațiile cu publicul prin cele două cărți. Și acum sunt pe cale să împărtășesc cât de multe pot cu publicul în afară de prelegerile cu profesioniștii din domeniul sănătății. Jennifer: Deci ce te-a făcut să începi cu problemele tiroidiene. Sunt curioasă pentru că așa te-am găsit. Mulți oameni sugerau să citesc cartea despre tiroidă. Ce te-a făcut să începi, încât ai decis să scrii despre asta? Datis: Ei bine, nu am o pasiune pentru tiroidă să fiu sincer. Doar pentru că, de asta sufereau atât de mulți pacienți. Pacienții veneau în biroul meu, bolnavi cronic și îi diagnosticam cu Hipotiroidism. Înainte de publicarea cărții mele în 2009, tot ce ați citit despre tiroidă a fost ceva de genul: "luați iod, luați tirozină, evitați alimentele gointrogene". Când lucram cu pacienții, modelul ăsta nu funcționa. Când te uiți la literatură și chiar citești despre mecanismele de hipotiroidism, mai mult de 90% sunt cu adevărat autoimune :Hashimoto. Au fost și sunt atât de multe informații în literatură despre Hashimoto și asocierile cu celiachia și intoleranța la gluten și există atât de multe lucruri nutriționale pe care le putem face cu autoimunitatea. Deci, prima carte, "De ce mai am simptome tiroidiene?" a fost cu adevărat o speranță de a încerca să obțin o schimbare, ca medicii și asistența medicală să se oprească prin fixarea cu privire la nutrienții unici cum ar fi iodul, de a rezolva o problemă tiroidiana și să se uite cu adevarat la mecanismele de autoimunitate. Și în ceea ce privește legătura cu glutenul, nu există nici o îndoială că mulți oameni care au Hashimoto și hipotiroidism au sensibilitate la gluten. Pentru unii pacienți, viața se schimbă atunci când aceștia nu mai consumă gluten. Deci, de asta a început totul. Evident, dacă aveți Hasgimoto, există mai multe lucruri care trebuie făcute, în afară de faptul de a nu mai consuma gluten, acesta fiind într-adevăr unul dintre primii pași, cei mai importanți și mai sensibil pe care îi poate face o persoană dacă suferă de o tulburare tiroidiană autoimună. Jennifer: Și pot să te întreb, cum rămâne cu glutenul care provoacă problemele pentru tiroidă? O mulțime de oameni întreabă asta. Care este legătura? vreau să spun că abordările medicinei occidentale față de aceste lucruri diferă. Deci, ce ați găsit că, corelează în dieta fără gluten cu îmbunătățirea funcționalității tiroidiene? Datis: Ei bine, aici e chestia. Știm că, dacă citiți majoritatea cercetărilor efectuate, sunt studii corelative. Atunci văd că oamenii care au bolile celiace au și Hashimoto și oamenii care au Hashimoto au boala Celiaca, ceea ce în literatura de specialitate este în mare parte studii corelative, comparând un grup cu un alt grup și asocierea cu ei. Există unii oameni care cred că există ceea ce ei numesc "mimicitate moleculară", că structura proteică a TPO și chiar a diferitelor proteine ​​tiroidiene sunt similare cu glutenul și că atunci când o persoană produce anticorpi împotriva glutenului, ei fac, de asemenea, anticorpi la alte proteine ​​care sunt foarte asemănătoare. Acest model de reactivitate încrucișată a fost într-adevăr dovedit pentru țesuturile neurologice, dar nu atât de mult pentru tulburările tiroidiene. Acum am publicat o lucrare la începutul acestui an în jurnalul numit "Nutrients". Există acces liber la articol. Deci, dacă încerci să cauți cu numele meu: KHARRAZIAN, vei vedea acea lucrare pe care am publicat-o. Am luat 400 de persoane sănătoase, au fost donatori de sânge și am constatat că, la o populație sănătoasă, am avut aproximativ 20% ce prezentau sensibilitate la gluten, iar o treime din acești oameni aveau anticorpi neurologici. Apoi am făcut niște teste suplimentare și am constatat că o treime din acel grup avea cu adevărat reactivitate încrucișată ca model. Chiar acum, facem cercetări în laborator. Am luat 180 de alimente cele mai comune. Am purificat proteinele și am făcut anticorpi monoclonali pentru TPO (enzima care produce hormoni tiroidieni, tiroglobulină), T3 actual, hormonul tiroidian T4 și o enzimă care poate ajunge la T4 și T3, reacționand cu el. Sperăm că vom primi aceste informații în viitorul apropiat. Dar unul dintre lucrurile pe care le cunoaștem este că glutenul este una dintre aceste proteine, dar nu este singura proteină. Ceea ce încercăm să facem acum este să găsim celelalte proteine, ​​pentru că știm că modelul goitrogens este într-adevăr un model depășit. Nu este clinic relevant. Deși substanțele gointrogene de mediu, pot fi o problemă. Dar dacă cineva sănătos mănâncă broccoli, să înțeleagă că nu se va îmbolnăvi. Așadar, încercăm să aflăm care sunt celelalte produse alimentare reactive în autoimunitate. Cel mai clar lucru pe care îl vedem este că există așa-numita reactivitate încrucișată, cunoscută ca "mimicitate moleculară" între răspunsul imun la gluten și alte tipuri de proteine ​​care sunt implicate în funcția tiroidiană. Jennifer: Cred că ceea ce este cu adevărat fascinant este că ați demonstrat acest lucru într-un mod pe care nu l-am văzut în altă parte. Cred că problema tiroidiană este o problemă mare și mulți oameni nu sunt convinși dacă este suficient că merg pe dieta fără gluten pur și simplu doar pentru că au o boală tiroidiană. Și așa, în realitate, nu poate fi doar glutenul. Ceea ce spui este că poate fi un număr de alte proteine ​​pe care le consumăm, care declanșează cumva această reacție autoimună? Datis: Da, exact. Deci știm, de exemplu, că glutenul este fără îndoială un declanșator important. Dar pentru boala Celiacă nu există nici o cercetare care să arate cu adevărat că este doar o sensibilitate la gluten și că nu există criteriile bolii celiace cu un anumit genotip și biopsie. Dar orice fel de sensibilitate la gluten poate face acest lucru. Dar chiar și în literatura de specialitate chiar acum (și vorbesc despre asta în cartea mea despre creier) vorbim despre faptul că există anumite studii care au fost publicate, care arată că glutenul poate, de asemenea, să reacționeze încrucișat din cauza asemănării proteinei cu proteina din lapte, Cazeina. De aceea, mulți oameni se simt mai bine decât atunci când merg fără gluten și fără lapte. Și apoi, ceea ce a fost publicat în literatură, există anumite proteine, de exemplu, Susanul și Orezul, chiar și Porumbul, acestea sunt atât de aproape de structura glutenului încât vedem această reactivitate încrucișată. Deci, în contextul clinic real, ceea ce găsim în mod obișnuit este că unii oameni într-adevăr nu observă neapărat o mare diferență [atunci când sunt fără gluten] și au un fel de respingere a întregului lucru. Problema este că, dacă te uiți la analizele lor, au niveluri foarte, foarte ridicate pentru sensibilitatea la gluten, iar autoimunitatea lor tiroidiană este cu adevărat mare. Dacă vă uitați la răspunsurile lor imune cum ar fi celulele T și numărul de celule B și anticorpii, sunt într-adevăr foarte, foarte active. Chiar dacă s-ar putea să nu observe acest lucru, atunci când vor consuma fără gluten, acele lucruri vor scădea. Dar, de asemenea, unele dintre ele nu sunt bune doar pentru că sunt fără gluten, deoarece încă mai consumă lapte sau merg de la lipsa de gluten la produse cu tapioca și porumb. Totuși, acestea pot reacționa încrucișat. Așa că, o mulțime de oameni care evită cerealele cu adevărat par să aibă cel mai mare impact. Cercetarea pe care o facem în laborator chiar acum, încercăm să vedem că există probabil și alte proteine, chiar și în dieta Paleo, care pot reacționa direct cu variațiile funcției tiroidiene. Chiar cred că atunci când vom obține acele informații publicate, va fi cu adevărat un progres în modul în care regimul alimentar continuu influențează funcția tiroidiană. Chiar acum, cea mai mare parte a cercetărilor au fost pe gluten, dar știm că există cu siguranță mult mai mult decât atât. De fapt, asta vedem clinic. Și fără îndoială, lipsa de cereale pare a fi cel mai bun model pe care îl vedem și cu care pacienții au un rezultat. Jennifer: Și mutându-ne de la Tiroidă la Creier, pentru că :"De ce nu funcționează tiroida mea? De ce nu funcționează creierul meu? " Există o corelare între simptomele tiroidei și creier? Mulți oameni se luptă. Mai ales femeile, avem tendința de a ne lupta (sau cel puțin recunoaștem că ne luptăm) cu depresia, dificultatea de a funcționa sau de a ne simți prezente și concentrate. Există o mulțime cu ceață în creier. Simți că, creierul tău este stricat. Ați găsit o legătură între funcționalitatea tiroidei și creier? Datis: Absolut. Deci, unul dintre lucrurile pe care le vedem, ori de câte ori ne uităm la un pacient care are hipotiroidism sau la Hashimoto, întotdeauna ne uităm și ne întrebăm: "Unde este restul? Ce altceva a mai fost implicat? Unul din lucrurile pe care le fac în practica mea este să am pe ecran toate țesuturile majore și să caut anticorpii. Unul dintre cele mai frecvente domenii în care găsim anticorpi este țesutul cerebral. Cerebelul este o parte a creierului implicat în multiple funcții. Lucrul interesant este (acum există articole publicate pe această temă) că glutenul reacționează direct cu țesutul cerebral. El provoacă într-adevăr ca, creierul să degenereze. Și când cerebelul începe să degenereze, oamenii încep să se îmbolnăvească mai mult de boala. Nu pot suporta nici un fel de stimul vizual. Nu pot suporta luminile. Echilibrul lor devine compromis. Întreaga funcție a creierului devine chiar compromisă. Dar, din păcate, atunci când oamenii se diagnostichează cu eticheta de a fi hipotiroidieni și dacă medicul lor încă mai deține acel diagnostic și etichetează fiecare simptom pe care îl are pacientul, mulți oameni care au hipotiroidism au cu adevărat sensibilitate la gluten. De-a lungul timpului, ei au, de fapt, degenerescență semnificativă a creierului. Când oamenii simt degenerarea creierul, unul dintre primele lucruri pe care le primesc este Depresia. Și astfel depresia pe care o pot avea, făcând parte din acest cerc vicios, poate fi cu adevărat în creier decât prin încercarea de a găsi înlocuirea perfectă a hormonului tiroidian sau doza. Multe persoane care au degenerare cerebrală, de asemenea, vor avea oboseală, mai ales când își folosesc creierul. Când încearcă să citească, obosesc repede, când încearcă să conducă. Toate acestea sunt funcții importante ale creierului. Și dacă încearcă să-și folosească creierul, din moment ce creierul lor nu este sănătos, ei obosesc foarte repede. De multe ori, acești pacienți au depresie și oboseală și din moment ce au fost etichetați cu Tiroida, accentul este pus pe tiroidă și nimeni nu face nimic pentru a susține creierul. Așa că spun întotdeauna pacientului cu Tiroida toate cazurile pe care le văd în hipotiroidismul de lungă durată, unde oamenii au devenit compromiși în mod cronic, există aproape întotdeauna o componentă a creierului. O modalitate de a încerca cu adevărat ca oamenii să înțeleagă cu adevărat această perspectivă. Din păcate, în lumea reală, o mulțime de oameni au hipotiroidism și cel mai mare accent este doar aspectul lor fizic. Ei se tem de greutate și de metabolismul lor și de căderea părului și de acele lucruri, care sunt de asemenea importante (și trebuie abordate), dar au tendința de a ignora cu desăvârșire faptul că ar putea accelera degenerarea creierului, ceea ce le va devasta viața. Acest lucru devine un lucru cu adevărat critic de rezolvat. Jennifer: Așa că trebuie să întreb asta. Este o cauză pierdută? Dacă spuneți că "au început să dezvolte probleme tiroidiene și ei spun: "Oh, Doamne! Am multe probleme cu creierul. Simt ca și cum nu funcționează " Există vreo modalitate de a repara acest lucru și de a inversa asta- cred că ați fi numit-o daună făcută? Datis: Cu siguranță nu este o cauză pierdută, dar este și ceva care trebuie luat foarte în serios și foarte repede deoarece, în primul rand, țesutul cerebral, neuronii sau ceea ce ei numesc țesut post-mitotic, acestea sunt celule care nu mai pot trece prin diviziunea celulara, din nou. Avem doar două țesuturi în corpul nostru care nu pot trece prin diviziunea celulară din nou, creierul și țesutul inimii. Dacă te uiți la piele, la ficat, la rinichi, la mușchii ... la fiecare câteva săptămâni, celulele mor și produci altele noi, dar niciodată nu faci neuroni noi, niciodată nu faci celule noi ale inimii. Te naști doar cu o anumită sumă și asta ai de-a lungul vieții tale. Deci da, există un sentiment de urgență că dacă aveți sensibilitate la gluten și influențează funcția creierului (sau hipotiroidismul, care este un mecanism care provoacă degenerarea cerebrală accelerată) și dacă nu începeți cu adevărat să vă adresați acelora, da poate fi într-adevăr, într-adevăr înfricoșător și devastator. Dar singurul lucru care dă un pic de confort este că, creierul este foarte plastic, ceea ce înseamnă că, chiar dacă neuronii mor, dacă neuronii existenți se pot ramifica și se pot conectează unul cu altul, atunci funcția își poate reveni. Așa că, în ciuda lucrurilor înfricoșătoare despre neuronii care mor în permanență și că există doar o cantitate de neuroni x, avem cel puțin speranță că putem dezvolta plasticitate și putem obține ca neuronii să se conecteze unul cu celălalt. Dar trebuie să existe strategii specifice folosite pentru creier. Nu vei lua doar hormoni tiroidieni și rezolvi scenariul cu impactul asupra creierului. Chiar trebuie să faceți intervenții directe pentru creier atunci când există lucruri nutriționale sau dacă încearcă să facă o reabilitare a creierului pentru a face o diferență. Cei mai mulți oameni cu care lucrez în practică, ei lucrează cu oameni cronici care au hipotiroidism de lungă durată și spun că aceștia simt că tocmai le-a fost luată viața și nu mai pot face cu adevărat funcțiile zilnice, există aproape întotdeauna componentele creierului în simptomele lor. Din păcate, în medicina convențională, în cazul în care nu apare pe un RMN ca și Parkinson, devine total ignorată. Și, de asemenea, în medicina alternativă, pur și simplu nu avem oameni care se concentrează cu adevărat asupra creierului. Ei au un model foarte limitat. Poate le oferă niște uleiuri de pește și poate niște antidepresive naturale și asta-i tot. Deci, ceea ce încerc să acoper cu adevărat în cartea creierului a fost într-adevăr un model exhaustiv și complet, pentru a arăta într-adevăr toate modurile diferite în care putem să susținem cu adevărat creierul. Jennifer: Deci, în afară de a elimina glutenul din dieta (și se pare că, ați recomandat oamenilor să elimine și laptele, de asemenea), ce alte alimente? Există alte alimente specifice pe care oamenii ar trebui să le ia în considerare fie eliminându-le sau chiar limitându-le doar pentru a ajuta creierul și tiroida să își revină la normal? Datis: Când te uiți la componenta alimentară (și nu intrăm în suplimente, ci doar hrana ca medicament), există aspectul glutenului și lactatelor - lactatele fiind cea mai reactivă hrană. Dar când vorbim despre aceste afecțiuni mai ales la tiroida, acestea sunt în mare parte reacții autoimune. Așadar, considerăm că alimentele care sunt reactive cu imunitate ridicată, cum ar fi alimentele modificate genetic, precum soia și porumbul, sunt o problemă. Celelalte alimente reactive, cum ar fi susanul și orezul, pot fi o problemă. Deci, acestea, cu siguranță eliminate din listă. Dar cealaltă componentă cheie pe care oamenii tind să o ignore întotdeauna este stabilitatea zahărului din sânge. Stabilitatea zahărului din sânge are un impact profund asupra reacțiilor autoimune și a creierului nostru. Acum, când spun stabilitatea zahărului din sânge, nu înseamnă doar să aleg alimentele potrivite, ci cât de frecvent mănânci aceste alimente. Deci, una dintre cele mai mari probleme pe care le avem la o mulțime de oameni cu tiroida autoimună Hashimoto, hipotiroidieni sau oameni cronici este că vedem un amestec de nivel scăzut de zahăr în sânge, pre-diabetici sau cu nivel mare de zahăr în sânge. Toți au probleme cu zahărul din sânge. Persoanele care au o scădere de nivel a zahărului în sânge sunt cei care sunt/devin nervoși, capricioși, iritabili. Ei se prăbușesc după-amiaza. Ei uită să mănânce. Le lipsesc mesele. Și, de obicei, ei, au alegeri alimentare sănătoase. Deci, atunci când vă uitați la alegerile lor alimentare, acestea pot fi fără gluten sau chiar paleo, dar ei sar peste micul dejun. Iau un măr sau niște fructe la micul dejun. Chiar nu au proteine ​​substanțiale destul de frecvent și nivelul lor de zahăr din sânge scade. Acum, când nivelul de zahăr din sânge scade, aceasta se întoarce ca o întreagă cascadă cu reacții de cortizol și cu valori ale insulinei. Aceste lucruri au aspecte degenerative asupra creierului și declanșează de asemenea răspunsuri autoimune, deoarece atunci când nivelul de zahăr din sânge scade, eliberați ceva numit interleukină-6 pentru a activa accesul hipofizaritar hipofizar adrenal. Dar faptul că interleukina-6 activează celulele TH17, care apoi promovează autoimunitatea. Deci, doar vorbind despre hrană, nu sunt doar alegerile oamenilor, ci modul în care își stabilizează zahărul în sânge. Unul dintre cele mai mari lucruri pe care le vedem este că, uneori, oamenii au făcut eliminarea prin declanșarea proteinelor dietetice, cum ar fi glutenul sau produsele lactate și alte tipuri de alimente încrucișate, însă au dificultăți în stabilizarea zahărului din sânge și nu știu de ce se simt mai bine. Deci, de multe ori, vom vedea o persoană cronică care și-a făcut deja restricțiile privind alimentația, rămâne doar să învețe cum să-și stabilizeze nivelurile de zahăr din sânge și va avea un impact profund asupra modului în care se va simți și asupra nivelurilor energetice pe tot parcursul zilei. Deci, da, am putea avea o dietă. Nu este întotdeauna restricție alimentară, dar este pentru stabilitatea zahărului din sânge. Jennifer: Deci, ceea ce spui (pentru că vreau să fim foarte clari despre acest lucru, deoarece cred că este într-adevăr un punct foarte important) este că stabilitatea glicemiei este direct legată de funcția tiroidiană bună și sănătoasă , precum și de funcția sănătoasă a creierului?. Datis: Da, absolut. Și acesta este un scenariu pe care oamenii îl vor ignora de obicei. Se uită la un test de sânge și dacă văd că au diabet sau rezistență la insulină. Dacă nu au, ei o ignoră. Deci aici este cheia. Dacă sunteți un ascultător și doriți să știți dacă aveți o problemă cu zahărul din sânge, ar trebui să observați mai întâi cum vă simțiți după ce mâncați. O schimbare a energiei este întotdeauna un semn de dezechilibru. Dacă aveți un sistem normal de funcționare a nivelului zahărului din sânge, singurul lucru care ar trebui să se întâmple dimineața este să aveți, în primul rând, simptome de foame (este un răspuns normal) și apoi să mâncați alimente și apoi simptomele foamei ar trebui să dispară, dar nu ar trebui să existe energie oscilantă. Persoanele care au scăderea cronică a zahărului din sânge sunt acelea care, în primul rând, au o pierdere a poftei de mâncare, nu le este foame. De obicei, simt, "Bine, ecranul meu devine încețoșat. M-am săturat. M-am apucat "si asta-i un indiciu de a mânca. Și atunci când mănâncă, au o schimbare semnificativă a funcției lor. Acestea sunt toate pre-indicatiile unei funcții scăzute a zaharului din sange pe parcursul zilei. Persoanele care sunt rezistente la insulină și care tind să aibă niveluri mai ridicate de zahăr din sânge pe parcursul zilei, de obicei le este foame tot timpul. Lucrul cheie cu ei este că odată ce mănâncă, devin într-adevăr foarte obosiți și au nevoie de lucruri cum ar fi o cafea sau țigări sau un fel de stimulent pentru a-și reveni. Deci, unul dintre lucrurile pe care îi întreab mereu (și dacă sunteți ascultător, puteți vedea dacă aplicați la unele dintre aceste lucruri) este "cum vă simțiți după ce mâncați"? Dacă nu există schimbări și nivelul de energie al tău este la fel, atunci sistemul tău de zahăr din sânge este probabil intact. Dar dacă simțiți o schimbare ca și cum ați simțit că funcționați, recuperați, atunci probabil sunteți pe nivel scăzută a zahărului din sânge pe parcursul zilei și dacă sunteți într-adevăr obosit după ce mâncați, sunteți probabil pe nivel ridicat al zahărului din sânge. Și apoi există unii oameni care au modele mixte de ambele părți. Acesta este un declanșator continuu pentru degenerarea accelerată a creierului, pierderea funcției cerebrale și este, de asemenea, un declanșator al răspunsurilor autoimune, care pot fi cu adevărat devastatoare pentru oameni dacă nu sparg acest tip de stil de viață.

Jennifer: Atunci acei oameni care mănâncă produse foarte prelucrate, ambalate, fără gluten (ceea ce se întâmplă, pentru că nu pledez pentru a consuma o mulțime de produse procesate, rafinate, grase, amidon și cereale), sunteți de acord că aceștia sunt la fel de mult în pericol de apariția tuturor problemelor legate de zahărul din sânge care intră în diabet afectând tiroida, afectând creierul? Sunt încă în pericol de acest lucru, chiar dacă sunt fără gluten, nu-i așa? Datis: Da. De fapt, acest lucru este la un alt punct. Unii oameni sunt într-adevăr atașați de alimente și chiar gândesc: "Ei bine, eu pot avea cookie-uri" și găsesc cookie-uri fără gluten sau paste fără gluten și se angajează în aceste activități. Încă mai înregistrează valori semnificative ale insulinei și acestea sunt încă alimente cu conținut ridicat de amidon. Și pentru a fi sincer cu dvs., majoritatea produselor fără gluten nu sunt cu adevărat lipide. Există încă o contaminare a acestor produse și este clar indicat pe etichetă. Deci, în practica mea, nu încurajez pe aceia care elimină glutenul să meargă la raionul de fără gluten și să obțină toate aceste alimente. Chiar vreau ca aceștia să fie pe un tip personalizat autoimun, care au cu adevărat un factor de a se asigura că nu vor primi valori cronice de insulină și acele tipuri de E-uri. Evident, puteți avea expunere ocazională la aceste lucruri, dar nu și dacă aveți probleme cu zahărul din sânge. Așa că vom vedea uneori oameni, motivul pentru care nu se simt mai bine pe o dietă fără gluten este că unul dintre mecanismele cheie care nu funcționează bine este că au creșteri cronice de zahăr din sânge. Deci, dacă tocmai au trecut la pastele fără gluten și la cookie-urile fără gluten și la produsele din amidon lipsite de gluten, tot se vor simți rău. Jennifer: Sunt absolut de acord cu tine. Am vrut doar ca oamenii să vă audă pe dumneavoastră și pe ceilalți - de fapt, am pus această întrebare multor altor oaspeți care au venit pe acest post - pentru că vreau ca oamenii acolo să recunoască faptul că nu doar eu spun asta. Există alți oameni, medici și cercetători și profesori la fel ca dumneavoastră, care văd acest lucru într-un cadru clinic real și care au aceeași preocupare. Acum sunt cu adevărat curioasă pentru că ați adus ideea că glutenul poate declanșa probleme autoimune, evident ca această problemă cu vârfurile de insulină și altele asemenea. Care sunt bolile autoimune declanșate de glutenul obișnuit pe care le cunoașteți? Datis: Ei bine, literatura arată într-adevăr clar că majoritatea reacțiilor autoimune din gluten sunt bazate în creier, că sunt neurologice. Zona care prezintă cel mai mare impact este glutenul care determină autoimunitatea cerebrală și degenerarea cerebelului. Lucrul interesant este când faci teste de laborator pentru asta, ceea ce majoritatea oamenilor testează este ceea ce se numește transglutaminază 2, dar răspunsul creierului neurologic la gluten nu apare dacă nu măsurați nivelurile de transglutaminază 6. Transglutaminaza 6 este enzima care este corelată cu decesul neurologic. Aceasta nu face parte din modelul celiac. Unele lucrări arată că răspunsul la gluten pentru două treimi din oameni afectează creierul și nu are simptome gastro-intestinale. Deci, fără nici o întrebare, cea mai mare reacție autoimună este într-adevăr Creierul și cerebelul specific. Acum, în biroul meu la o scară mică, pentru fiecare pacient celiac sensibil la gluten, verificăm și acești anticorpi de țesuturi multiple. Verificăm 25 de anticorpi de țesut , totul de la anticorpi tropomyosin la anticorpii de osteocite la anticorpi suprarenalelor, totul. Nu e nici o îndoială, cel mai des întâlnit lucru pe care îl vedem este în primul rând autoimunitatea neurologică și cel de-al doilea cel mai obișnuit lucru pe care îl vedem cu sensibilitatea la gluten este autoimunitatea legată de diabet zaharat, pe care îl numesc tipul 2. Mulți cercetători găsesc acum că mulți oameni care sunt de fapt diagnosticați cu tip 2 (adică nu au nevoie de insulină încă), au de fapt o cauză autoimună, care este de tip 1 și mulți oameni chiar și în literatura convențională aruncă acești termeni cum ar fi tipul 1.5. Tipul 1 este tehnic dependent de insulină, care este autoimun, iar tipul 2 este într-adevăr considerat a fi non-autoimun, dar aceștia găsesc atât de mulți oameni care au fost diagnosticați cu tip 2 care de fapt au tip 1. Ei îi numesc pe aceștia de tip 1.5. Deci, ori de câte ori vedem oameni care au diabet sau orice fel de probleme degenerative ale creierului sau chiar hipotiroidism, vedem cu adevărat o corelație puternică cu celiachia și sensibilitatea la gluten și invers. Dacă vedem sensibilitatea la gluten, executăm markeri de anticorpi. Vom vedea că tiroida, creierul și pancreasul se referă la autoimunitate. Jennifer: Wow! Asta e ceva nou. Doar mă Aceasta este o mare cercetare la care lucrați. Chiar este. Datis: Da, încerc doar să obțin informații de la oameni cât pot. Sunt cu adevărat într-o poziție unică în care sunt în laborator pe tot parcursul lunii și, de asemenea, în circuitul seminarului unde pot să vorbesc cu practicienii și apoi în practică lucrez doar cu pacienții. În mod constant îmi construiesc propriile căutări de literatură în spectru. Fiind în această poziție și văzând toate aceste ferestre diferite într-adevăr mă ajută într-un fel de a mă conecta la aceste puncte. Scopul este de fapt doar încercarea de a obține cât mai multe informații de la public și de la practicieni. La sfârșitul zilei, ei mă întreabă, "Ce vrei să faci în viață cu astea?" Vreau să spun, în cele din urmă, că ne putem da seama ce să facem pentru această epidemie. Zilele trecute, eram în biroul meu și aveam un pacient în vârstă de 9 ani care avea Hashimoto. Avea un TSA de 128. L-am examinat. Avea disfuncții neurologice severe și avea întârzieri grave de dezvoltare. Avea o anemie diagnosticată incorectă. A fost la mulți specialiști. Mă uitam doar la ea și vedeam o fiică de 8 ani, tocmai nu am putut să nu mă simt un pic trist și foarte emoțional, pentru că nu avea unde să meargă. Chiar nu avem suficienți oameni în ​​asistența medicală alternativă cât și în cea convențională pentru a aborda cu adevărat fiziologia pe care știm cu toții că este publicată pentru a pune toate lucrurile împreună. Unul dintre lucrurile pe care trebuie să le spun pacienților cu Tiroida și pacienților cu sensibilitate la gluten sau pacienților cu probleme ale creierului sau oricare ar fi: "Ești singur. Trebuie să învățați cât de mult puteți despre toate acestea și să le puneți în practică pentru că nu mai puteți conta pe nimeni. Nimeni nu face asta pentru tine, mai bine ca tine". De aceea, ceea ce faci este atât de grozav cu aceste informații pe care le predai - și la fel cu mine. Cred că suntem cu toții într-o misiune de a împărtăși aceste informații oamenilor, deoarece, evident, nu se mai întâmplă în modul de asistență medicală atât convențional, cât și alternativ și este într-adevăr o problemă serioasă. Jennifer: Este. Este o mare problemă deoarece majoritatea oamenilor trebuie să devină propriul lor avocat. Adică cred că, din anumite puncte de vedere, spun o problemă, dar cred că există o binecuvântare prin faptul că ne implicăm foarte mult în sănătatea noastră. Este un lucru deosebit de important și minunat, pentru a te "așeza în scaunul medicului" cu ceea ce se întâmplă cu tine. Am fost dezamăgită de faptul că nu știm ce se întâmplă, mergem la doctor și ne așteptăm ca altcineva să ne spună că ceva este greșit sau ceva nu este greșit. Problema este (ca în situația mea), am mers și mi s-a spus: "Nu știm ce este în neregulă cu tine. Nu suntem siguri". Am rămas să-mi dau seama de mine. În cele din urmă, este "barca" pe care mulți dintre noi o găsim. De aceea îmi plac cărțile și tot ceea ce spuneți acolo pentru că într-adevăr dați oamenilor instrumentele și informațiile care le lipsesc. Îmi place că educați medicii care văd acești oameni. Deci, dacă cineva vrea să fie testat, ai vreo sugestie despre tipul de testare pe care ar trebui să o caute atunci când merg la un clinician sau un practicant? Aveți sugestii cu privire la ceea ce ar trebui să ceară: "Puteți face aceste teste specifice?" Datis: Am o legătură cu Cyrex Laboratories . Și ca o dezvăluire, eu sunt un consultant pentru ei, dar destul de sincer, motivul pentru care îmi place Cyrex Labs este că ei fac toate analizele diferite de epitop, mai ales de gluten. Deci știm din literatura că mulți oameni au reacții la gluten, care nu sunt doar legăturile cu alfa gliadin. Deci, dacă vă uitați la gliadin, gliadina este într-adevăr o ramură a proteinei glutenului. Și dacă vă uitați la proteinele de gluten ca la un copac, aveți mai multe ramuri. Există alfa gliadin. Există gama gliadină. Oamenii pot avea reacții la diferitele porțiuni de grâu. Și știm că există transglutaminază 2, există transglutaminază 3 și transglutaminază 6, două sunt cu adevărat în intestin, trei sunt cu adevărat pe piele și șase sunt cu adevărat în creier. Există, de asemenea, reacții la Opioide, cum ar fi Gluteomorfina și Prodynorfinul. Motivul pentru care iubesc Cyrex, se numește "matricea # 3 ", este că verifică întreg spectrul. Dacă nu testați întregul spectru, putem să scăpăm de multe ori de sensibilitatea la gluten. Dacă știm că cineva are o transglutaminază 6, știm că va exista un potențial component al creierului, dacă există transglutaminază 3, va exista o componentă a pielii. Și uneori, persoanele care au sensibilitate la gluten, nu au tulburări intestinale severe, dar au reacții cutanate sau au reacții cerebrale. De multe ori, un test cu Gliadin alfa, majoritatea oamenilor nu știu că atunci când se testează pentru gluten, sunt doar anticorpii gliadin. Numai gliadina alfa. Nu este glutamina, nu este întreaga proteină. Când obțin transglutaminate, se cer doar pentru doua. Laboratoarele nu disting acest lucru. În cartea mea despre creier , am scris un întreg capitol despre toate variațiile diferite ale testării glutenului și am peste o mie de referințe. Fac referire la toate cercetările despre ceea ce se publică pe această temă. Deci nu contează cine vă tratează, dar atâta timp cât pot face un panou complet - singurul pe care îl văd acum este Cyrex 3 de la Cyrex Laboratories. Asta prefer să testez. Și cred că dacă aveți sensibilitate la gluten, mai ales dacă am arătat că aveți orice reacție, este posibil să aveți nevoie de un profil complet al reactivității glutenului, în cazul în care toate ramurile și toate transglutaminazele diferite sunt testate în loc de cele izolate, au o anumită asociere cu întregul model convențional de boală celiacă. Jennifer: Wow! Aceasta este o mare informație. Știu că nu toată lumea va putea să zboare spre tine la biroul tău, dar știu că probabil îi putem ajuta pe oameni să găsească alți practicieni care folosesc Cyrex Labs. Și știu că de fapt am avut o grămadă de alți medici care le-au recomandat, de asemenea. Așadar, a fost plăcut să auzim și din experiența dvs. . Mulțumesc, atât de mult. Cred că am dezbătut o mulțime și ați răspuns la o mulțime de întrebări pe care oamenii mi le-au cerut în ultimul an despre problemele tiroidiene și cel puțin le-ați oferit instrumentele necesare pentru a se analiza mai atent. Recomand tuturor să verifice cărțile dl. Dr. Datis. Sunt fenomenale, există două site-uri : tiroidian.com și brainhealthbook.com. Vă mulțumim foarte mult pentru că ați fost alături de noi. Chiar că apreciem. Datis: Mulțumesc, Jennifer. Apreciez și eu. V-ați confruntat cu probleme legate de tiroidă? Crezi că, creierul tău nu funcționează? A fost ceva despre care am vorbit astăzi și nu știai?, are potențialul de a vă schimba într-adevăr?

Featured Posts
Recent Posts
Archive
Follow Us
  • Facebook Basic Square
  • Twitter Basic Square
  • Google+ Basic Square
  • Facebook Social Icon
  • Pinterest Social Icon
Make-A-Facebook-Group-Popular-1.jpg

© 2012 by  TIROIDA ROMANIA - Proudly created with Wix.com 

Toate informațiile din acest site aparțin Tiroida Romania. Toate drepturile rezervate.  Articolele NU pot fi preluate decât dacă se respecta condiția de a preciza sursa, cu link conform Legii Dreptului de Autor. Toate articolele din site sunt cu titlu informativ și nu trebuie tratate precum substitut al sfaturilor medicului de specialitate sau al orcarei alte forme de intervenție medicala profesionala. © 2012