© 2012 by  TIROIDA ROMANIA - Proudly created with Wix.com 

Toate informațiile din acest site aparțin Tiroida Romania. Toate drepturile rezervate.  Articolele NU pot fi preluate decât dacă se respecta condiția de a preciza sursa, cu link conform Legii Dreptului de Autor. Toate articolele din site sunt cu titlu informativ și nu trebuie tratate precum substitut al sfaturilor medicului de specialitate sau al orcarei alte forme de intervenție medicala profesionala. © 2012

Totul despre IOD, SELENIU și Tiroida HASHIMOTO

10 Jul 2018

|Tiroida Romania

 

Foto : dreamtime.com

 

Tiroidita autoimună este o tulburare a Glandei Tiroide, în care organismul atacă țesutul tiroidei. Glanda, în formă de fluture este situată sub laringe. Rolul sau principal este de a regla metabolismul prin producerea de hormoni tiroidieni cu conținut de iod. În funcție de ținta atacului autoimun, poate avea ca rezultat fie hiperfuncție tiroidiana (hipertiroidism, boala Basedow-Graves) sau hipofuncție (hipotiroidism, Hashimoto). Pentru persoanele afectate, este important să știe de rolul crucial al celor două minerale Iodul (I) și Seleniul (Se) în tiroidita autoimuna. Iodul și seleniul sunt elemente esențiale pentru producerea hormonilor tiroidieni, aceștia reprezintă factorii-cheie în dezvoltarea tiroiditelor autoimune. 

In timp ce o cantitate adecvata de iod este absolut necesară pentru funcționarea glandei tiroide în mod sănătos, maxima veche a celebrului medic antic Paracelsus se aplica și aici „Doza singură face otrava” (Paracelsus (1493-1541). 

Ne vom concentra asupra celor mai recente cercetări disponibile, deoarece știința încă încearcă să dezvăluie complexitatea modului în care aceste elemente nutritive influențează sănătatea și boala tiroidei. În special, vom vorbi despre relația dintre iod, seleniu și tiroidă, care este o arie special de disputată în rândul multor profesioniști din domeniul sănătății. Deși datele nu sunt încă concludente, cercetările din ultimii ani au luminat mai mult despre modul în care aceste elemente nutritive sunt factori pentru boala tiroidiană. Vom începe cu cel mai bine cunoscut nutrient tiroidian, Iodul.

 

IODUL

Iodul reprezinta elementul cheie cu ajutorul căruia se sintetizeaza hormonii tiroidieni (T3 si T4). Tiroida sintetizează hormonii tiroidieni triiodotironina (T3) și tiroxina (T4) din iod și tirozina aminoacidului. Glanda tiroidă produce aproximativ 80% T4, care este formă "inactivă" și 20% T3, hormonul tiroidian activ. Diferența dintre cele două este pur și simplu că T4 este produsă din tirozină combinată cu patru molecule de iod, în timp ce T3 este din tirozină și trei molecule de iod. Corpul scindează ultima moleculă de iod de pe hormonii T4 pentru a forma forma activă T3 care să fie utilizată după cum este necesar. 

Necesarul zilnic de iod la adult este de aproximativ 150 de μg. În anumite condiții fiziologice (pubertate, sarcina, lactație), necesarul de iod crește pana la 300 de μg. Atât lipsa, cât și excesul de iod (peste 1000 μg/zi) pot afecta funcționarea tiroidei. Prea mult iod nu este recomandat, deoarece excesul de iod ( peste 500 µg), in concordanță, susține dr. Duntas, crește semnificativ riscul de tiroidita autoimuna. La persoanele sensibile, aportul regulat ridicat de iod poate duce la modificari moleculare în celulele tiroidiene, în cele din urma duce la pierderea de tesut tiroidian. Din acest motiv, pacienților Hashimoto cu procese autoimune active le sunt adesea recomandate evitarea iodului din medicamente și suplimente – bogate în iod (sau preparatele sushi).

Majoritatea medicilor consideră că suplimentarea cu iod va agrava tiroidita autoimună (Hashimoto). Această viziune este susținută de observațiile potrivit cărora incidența hipotiroidismului Hashimoto tinde să crească la populațiile cu aport crescut de iod. (Incidența hipertiroidismului, pe de altă parte, crește odată cu scăderea aportului de iod ). Cu toate acestea, nu toate studiile epidemiologice susțin această asociere 
Dr. Datis Kharrazian ("Dr. K"), în cartea sa din 2010 "De ce mai am simptome tiroidiene?" populară printre pacienții Hashimoto, se opune vehement folosirii iodului în Hashimoto. Chris Kresser de la The Skeptic Healthy susține acest punct de vedere în articolul său "Iod în hipotiroidism: benzina pe foc?". Și nu există nicio îndoială că unii pacienți au suferit consecințe reale din cauza iodului în doze mari. Pe de alta parte, doctorii dr. Guy E. Abraham, Dr. David Brownstein, Jorge D. Flechas, Dr. David Derry etc au susținut succesul de a prescrie doze mari de iod pentru Hashimoto și în cancerele de sân și tiroidian.
Aceste experiențe pot fi reconciliate? Ceea ce vom încerca să facem este să demonstrăm că iodul acționează sinergic cu seleniul și că există dezechilibre între cele două care dăunează tiroidei.
În primul rând, Tiroidina este o enzimă în principal în tiroidă, care eliberează iod pentru a se adăuga la resturile de tirozină pe tiroglobulină (TG) pentru producerea hormonilor tiroidieni, tiroxina (T4) sau triiodotironina (T3).
Organismul uman are în mod normal un nivel scăzut de auto-anticorpi atât împotriva TG cât și a TPO, care servesc unei anumite funcții fiziologice. Tiroidita autoimună prezintă niveluri ridicate ale acestor autoanticorpi, ceea ce duce la atacuri imune asupra tiroidei.
Nivelurile ridicate de anticorpi tiroidieni sunt asociate pozitiv cu simptomele hipotiroidismului. Anticorpii TPO și nivelele TSH sunt puternic asociate cu progresia hipotiroidismului subclinic pentru a evidenția hipotiroidismul

Dr. K a spus în cartea și site-ul său că "iodul stimulează producția și activitatea enzimei peroxidazei tiroidiene (TPO)". Deoarece TPO este o țintă a atacului autoimun la pacienții Hashimoto, aceasta ar putea agrava boala. În cartea sa, el afirmă, de asemenea, că iodul excesiv va închide activitatea TPO, însă nici el nu citează o referință și nici nu precizează ce nivel de aport de Iod va determina acest lucru. De fapt, excesul de iod combinat cu insuficiența seleniului va reduce activitatea TPO (nu va crește, nu se oprește) 


IODUL în HIPOTIROIDISM

În cazul unui deficit de iod în alimentație,  Tiroida încearcă să compenseze mărindu-se de volum, astfel apare Gușa, iar in caz de deficit sever de iod apare Hipotiroidism (la adulti) și Cretinism (la copii mici, creierul nu este complet dezvoltat în momentul expunerii la lipsa de iod). Carența de iod apare în zonele montane și submontane printr-un efect de “spălare a iodului” iar Romania are un astfel de relief în mare parte din suprafața sa (cantitatea de iod din sol fiind foarte mica, produsele vegetale și de la animale din aceste zone contin putin iod)   
Astăzi, în țările defavorizate, deficitul de iod este principala cauză a Retardului fizic și mental. În Statele Unite și în alte țări dezvoltate, deficiența de iod extremă este rară, datorită în principal adăugării de iod în sarea de masă. Creșterea consumului de iod este, de asemenea, considerată o explicație primară pentru creșterea rapidă a IQ-ului, care a avut loc în Statele Unite începând cu anii 1930, denumită efectul Flynn. Această ipoteză este susținută de o meta-analiză care a constatat că, copiii chinezi suplimentați cu iod au prezentat o creștere a IQ cu 12 puncte în comparație cu colegii cu deficiență de iod .
Deși adăugarea de iod la sarea de masă a dus la îmbunătățiri considerabile ale sănătății, există și dezavantaje, mai ales când aportul de iod devine excesiv. Un alt factor primar este statutul de seleniu, un alt mineral care este, de asemenea, puternic implicat în sănătatea tiroidei. Astăzi, relația dintre Iod, Seleniu și sănătatea tiroidiană este încă cercetată. Continuați să citiți pentru a afla mai multe!

UN SCURT ISTORIC AL SĂRII IODATE
Înainte de a intra în ceea ce spune știința modernă despre iod, seleniu și tiroidă, este interesant și util să învățăm puțin despre istoria fortificării iodului și despre impactul pe care l-a avut asupra sănătății.
La începutul secolului al XX-lea, militarii elvețieni au constatat că bărbații chemați în serviciul militar din zonele alpine ale țării, conținut scăzut de iod în sol, au fost mai scunzi și cu mult mai puține șanse de a lupta, decât colegii lor din partea de vest a țării. De fapt, procentul de bărbați considerați improprii în serviciului militar a fost cu mai mult de 10% la poalele Alpilor decât în ​​zone precum Geneva, cu pământ bogat în iod. Elveția a prezentat primul program de sare iodat din lume în 1922, care a dus la o reducere drastică a Gușei și Cretinismului, cunoscută și sub numele de Hipotiroidism congenital, care are ca rezultat întârzierea fizică și mentală, precum și statutul scund. Diferențele de înălțime și de prevalență între regiunile vestice ale Elveției și poalele Alpilor s-au închis rapid pe parcursul anilor 1920, datorită creșterii aportului de iod în regiunile alpine. Urmând exemplul elvețian, Statele Unite au introdus propriul program de sare iodată în 1924, când compania Morton Salt a început să fortifice sarea de masă (clorură de sodiu) cu iodură de potasiu. Această inițiativă în materie de sănătate publică a redus drastic incidența Gușei. Din anii 1920, deși sarea iodata a dus la îmbunătățiri semnificative ale sănătății tiroidei, aportul excesiv de iod poate fi și el problematic, in special in condițiile tiroidiene autoimune precum Hashimoto. Glanda tiroidă este de departe cel mai mare titular de iod în organism.


IOD: SUFICIENT, DAR NU PREA MULT

Deși deficitul de iod este de mult cunoscut ca fiind un factor cauzal în boala tiroidiană și Gușa, aportul excesiv de iod poate fi o problemă. Cercetările au demonstrat că aportul crescut de iod este asociat cu o prevalență crescută a hipotiroidismului. 

Excesul de iod apare de obicei după administrarea unor medicamente bogate în iod (de exemplu amiodarona/ cordarone, substanțe de contrast iodate pentru investigatii radiologice, suplimente alimentare). Majoritatea persoanelor care ingera cantități mari de iod rămân eutiroidiene; unele persoane însă, în  special cele care anterior au fost deficitare, dezvolta Hipertiroidie. În mod paradoxal, excesul de iod poate inhiba sinteza hormonilor tiroidieni și duce la Gusa și hipotiroidism. Un studiu din 2014 privind 146 de bărbați și femei chinezi cu hipotiroidism subclinic (SCH), limitând aportul de iod a dus la scăderea nivelurilor de TSH. Un alt studiu chinezesc din 2006 a produs rezultate similare și a constatat că aportul excesiv de iod a dus la un risc crescut de hipotiroidism și tiroidită autoimună. Așa cum am menționat, mai mult nu este întotdeauna mai bine atunci când vine vorba de iod, în special pentru persoanele cu Hashimoto, care pot beneficia de restricții de iod. Cea mai bună modalitate de evaluare a stării iodului este efectuarea unui test de concentrație de iod din urină (UIC). Aceasta metoda este o reprezentare mai precisă a stării iodului decât nivelurile serice. Pacienții Hashimoto ar putea dori să restricționeze, mai degrabă decât să sublinieze aceste alimente. Persoanele cu Hashimoto care nu au răspuns la alte tratamente pot beneficia de restricționarea iodului. Conform NIH, limita inferioară pentru a preveni deficiența de iod este de 100 mcg, iar limita superioară tolerabilă este de 1.100 mcg. Unele cercetări japoneze sugerează că aportul de peste 450 mcg pe zi este asociat cu o incidență mai mare a autoimunității hipotiroidice și tiroidiene

Surse de Iod:

Glanda tiroida trebuie să aibă iod pentru a produce hormonii T3 si T4. Sursele alimentare vegetale bune de iod includ, potrivit site-ului Global Healing Center care au împărțit cele 7 alimente bogate în iod:
1. Legume marine
Oceanul găzduiește cel mai mare depozit de alimente de Iod, inclusiv Kelp, Dulse, Nori, Arame, Hiziki, Kombu, Chorella și Wakame. Kelp are cea mai mare cantitate de iod decât orice aliment de pe planetă și doar o porție oferă o valoare de 4 ori mai mare decât cea minimă zilnică.
2. Merisoarele
3. Iaurtul
4. Fasole albă uscată în special fasolea marină, sursă excelentă de mâncare de iod
5. Căpșuni
6. Sare de Himalaya
7. Cartofi
Cartoful comun este unul dintre cele mai bogate surse de iod din regnul vegetal.

Dieta cu cantitate mica de iod se recomandă pacienților cu cancer tiroidian timp de 2-3 saptamani înainte de tratamentul cu iod radioactiv (acesta deoarece dacă scoatem iodul din alimentatie resturile tiroidiene vor deveni avide de iod si iodul radioactiv va avea o eficiență mai mare)

Lista alimentelor cu sursă de Iod:

Un alt factor important în sănătatea tiroidei, care pare să moduleze consumul excesiv de iod este statutul de Seleniu, pe care îl voi discuta în detaliu.

 

SELENIUL
Tiroida, de fapt, conține mai mult seleniu pe gram de țesut decât orice alt organ. Seleniul acționează și ca un antioxidant, care lucrează sinergic cu vitamina E (care acționează și ca un antioxidant). Dr. Nicholas Ralston, unul dintre cei mai importanți experți în Seleniu din lume, explică faptul că seleniul susține formarea unei familii de enzime de elită. „Aceste enzime, efectuează funcții de neînlocuit, inclusiv prevenirea și/ sau inversarea daunelor oxidative, controlul evenimentelor esențiale în semnalizarea celulară, menținerea proceselor metabolice cale, controlul plierea proteinei și reglarea statutul hormonului tiroidian. 

Seleniul este un mineral care are un rol semnificativ în sănătatea tiroidei prin mai multe mecanisme. Este un bloc de construcție pentru mai multe enzime selenoproteinice, proteine ​​fabricate din seleniu și aminoacid cisteină. O astfel de categorie primară de enzime sunt enzimele de iodothyronin deiodinază, care catalizează conversia T4 inactive la hormonul activ tiroidian, T3. În particular, deiodinazele DIO1 și DIO2 activează T4 la T3 prin îndepărtarea/ absorbția iodului. În contrast, enzimele DIO1 și DIO3 pot împiedica activarea T4 prin transformarea lui în RT3 (invers T3). Alte enzime dependente de seleniu legate de sănătatea tiroidei sunt peroxidazele de glutation, care catalizează conversia peroxidului de hidrogen periculos în apă, ce protejează glanda tiroidă de deteriorare. GPx3 și GPx1 catalizează această reacție, iar GPx4 îndepărtează hiperperoxidurile lipidice în exces în mitocondrii, protejând mitocondriile de deteriorare. În tiroidita cronica autoimuna s-a demonstrat ca administrarea de Seleniu 200 mcg/zi duce în 50% din cazuri la atenuarea procesului autoimun (scăderea nivelului de anticorpi). Starea de seleniu este un factor important pentru sănătatea generală, iar deficiența crește riscul unui individ de a dezvolta multe boli majore, inclusiv cancerul, bolile cardiovasculare și diabetul zaharat. Ca și iodul, seleniul este mai concentrat în glanda tiroidă decât orice alt țesut al corpului. De fapt, tiroida are capacitatea de a-și menține preferențial seleniul chiar și în cazurile de deficiență severă, ducând la pierderea altor țesuturi ale corpului. O a treia enzimă de selenoproteină este Selenoproteina S (SELENOS), care este implicată în controlul răspunsului inflamator în reticulul endoplasmatic. Un studiu din Portugalia din 2014 a constatat că un polimorfism promotor SELENOS - 105G / A (rs28665122) a fost puternic asociat cu niveluri crescute de citokine circulante interleukină 1 beta, IL-6 și factorul de necroză tumorală alfa. Toate aceste citokine sunt cunoscute ca fiind implicate în patogeneza Hashimoto .

Deși știința este departe de a fi rezolvată, unele cercetări sugerează că statutul adecvat de seleniu este protector împotriva consumului excesiv de iod în Hashimoto. Un studiu chinez a comparat două județe cu aport diferit de seleniu și a constatat că afecțiunile tiroidiene patologice au fost semnificativ mai mici în județul cu aport adecvat de seleniu. Cercetatorii au masurat, de asemenea, seleniu seric si a constatat ca un seleniu seric superior a fost asociat cu cote mai mici de tiroidita autoimuna. Ambele județe au avut un aport de iod mai mare decât cel adecvat, care, probabil, a reprezentat un nivel ridicat al bolii tiroidiene, cel puțin parțial. Pe scurt, acest studiu sugerează că statutul adecvat de seleniu poate fi protector împotriva bolii tiroidiene care rezultă din aportul ridicat de iod. 

Cantități mai mari de Seleniu găsim în: creveti, ton, cod, ficat, nuci braziliene, anumite tipuri de ciuperci. Vestea minunată este că, cu dieta Paleo, este relativ ușor să consumăm seleniu de la 100 până la 200 mcg/zi. Cele mai bune surse includ ciuperci, ouă, fructe de mare, păsări de curte, semințe și fructe cu coajă lemnoasă. Nuca de Brazilia este cea mai puternică sursă cunoscută de Seleniu, doar 10 grame oferă 192 mcg.

Nuca de Brazilia este larg considerată a fi cea mai bună sursă de hrană pentru seleniu, deși nivelurile variază foarte mult în funcție de solul în care sunt cultivate. Conținutul de seleniu poate varia de la 0,03 până la 512 mg/ kg, iar nucile de Brazilia sunt de asemenea bogate în bariu. Seleniul pare să ajute la reducerea aportului de iod excesiv, dar consumul excesiv de seleniu poate fi și problematic. Toxicitatea seleniului poate duce la Alopecie, Dermatită, carcinom cu celule scuamoase și chiar Diabet de tip 2. Este dificil să se acorde recomandări adecvate de dozaj, în special pentru pacienții Hashimoto. Recomandările conservative din literatură se situează între 50 -200 mcg /zi.  

În plus față de iod și seleniu, un al treilea nutrient important pentru sănătatea tiroidei este fierul. 

 

FIERUL
Fierul este un mineral esențial important care joacă multe roluri semnificative în procesele metabolice ale organismului, în primul rând prin rolul său în enzimele hemoglobinei și fierului. În tiroidă, fierul este necesar pentru buna funcționare a TPO, o enzimă care este implicată intim în sinteza T3 și T4. În consecință, deficitul de fier reduce producția de hormoni tiroidieni prin scăderea activității TPO. Mai mult, pacienții Hashimoto cu hipotiroidism subclinic au concentrații serice scăzute de fier și o rată ridicată a deficienței de fier în comparație cu pacienții sănătoși. În plus, există o comorbiditate ridicată între afecțiunile Hashimoto și alte boli autoimune, cum ar fi boala celiacă, care poate duce la o absorbție slabă a fierului alimentar din cauza hipoclorhidriei sau a acidului gastric scăzut asociat cu boala celiacă. O precauție importantă, totuși, este că excesul de fier suplimentar poate contribui la stresul oxidativ și la unele forme de cancer. 

Surse naturale de Fier: deși este necesar pentru funcția tiroidiană, poate fi dăunător sănătății în doze mari: vită și miel, ficat, sardinele și legume cu frunze verde închis, cum ar fi spanacul, chardul elvețian, frunze de sfeclă. Alte surse bune sunt turmericul, patrunjelul, sparanghelul, semințele de susan și fasole,a cum ar fi garbanzo, lima, marina și rinichi. Un alt mod de a obține fier este să gătești alimente într-o tigaie de fontă. Ezităm să recomandăm suplimentele de fier, cu excepția cazului în care suntem siguri că un pacient este deficitar deoarece se poate constipa și poate contribui la deteriorarea radicalilor liberi.

 

TIROIDITA HASHIMOTO
Tiroidita Hashimoto este o formă primară de hipotiroidism autoimun, descrisă pentru prima dată de medicul japonez Hakaru Hashimoto în 1912. Hashimoto este diagnosticată de prezența a doi anticorpi tiroidieni, anti-tireoperoxidaza (ATPO) și anti-tiroglobulină (ATg). Acești anticorpi sunt utilizați împreună cu alți markeri utilizați în mod obișnuit pentru a identifica boala tiroidiană non-autoimună, TSH, FT4, FT3 și RT3 .
Hashimoto este cea mai frecventă boală autoimună de astăzi și este, de asemenea, cea mai frecventă cauză a hipotiroidismului primar în zone cu suficient iod. Tiroidita Hashimoto este, de asemenea, asociată cu un risc crescut de limfom tiroidian primar și cancer tiroidian papilar. Se crede că Hashimoto se dezvoltă la persoane sensibile genetic care sunt expuse la anumiți factori de mediu care măresc imunogenitatea autoantigenilor tiroidieni, sporesc prezentarea antigenului în glanda tiroidă și reduc auto-toleranța. Ca rezultat, răspunsurile imune Th1 și Th17 predomină și sunt prezente frecvent cu un raport Th1 /Th2 crescut. În plus, producția de citokine pro-apoptotice crește, ceea ce duce la apoptoza tirocită sau moartea celulelor tiroidiene. În cele din urmă, acest lucru poate duce la distrugerea glandei tiroide. Unii factori de mediu primari implicați în dezvoltarea Hashimoto includ aport ridicat de iod, deficit de seleniu și infecțiile. Deși iodul adecvat este necesar pentru sănătatea tiroidei, aportul excesiv de iod pare să fie implicat în tiroidita autoimună, în special în absența seleniului. Iodul ridicat face de multe ori ca pacienții Hashimoto să se simtă mai bine pentru o perioadă scurtă de timp, dar pot contribui la atacul autoimun. Iar beneficiile sunt adesea de scurtă durată, cu terapia cu iod care lasă mulți pacienți Hashimoto să se simtă mai rău decât au fost după numai 3-4 săptămâni de iod, probabil din cauza tendinței iodului de a intensifica atacul imun asupra tiroidei.
Până acum am vorbit în primul rând despre iod și rolul său în boala tiroidiană. Dar boala tiroidiană nu este la fel de simplă ca nivelurile optime ale unui singur nutrient. Așa cum vom vedea în continuare, alți nutrienți precum seleniul joacă un rol semnificativ în sănătatea tiroidei. Destul de diferită este imaginea atunci cand analizam Seleniu. Pacienții cu hipofuncție tiroidiana, hiperfuncție și orbitopatie endocrina prezinta adesea un nivel scăzut de Seleniu în sânge. Ca parte a așa-numitelor proteine, seleniul este implicat in procesele antioxidante si anti-inflamatorii, prevenind astfel instalarea tiroiditei autoimune.


PROTOCOL Seleniul & IOD
Mulți pacienți cu Hashimoto au nivele normale de Iod la teste. Cu toate acestea, pentru pacientul cu deficit de iod, dorim să elaborăm un protocol care să asigure suplimentele de iod în condiții de siguranță, fără a agrava boala inflamatorie a tiroidei. Acest lucru se poate face cu o perioadă inițială de suplimente de seleniu care protejează celulele tiroidiene de leziuni oxidative din peroxidul de hidrogen utilizat pentru a încorpora iodul în hormonul tiroidian. După două până la patru săptămâni de suplimentare de seleniu, este sigur să pornim doze de Iod scăzute aprox. 225 mcg pe zi.
Pentru pacienții Hashimoto care au nivel scăzut de iod, protocolul nostru începe cu suplimentare de Seleniu de 200-400mcg/ zi timp de două la patru săptămâni, după care se începe cu o doză mică de iod (225 mcg pe zi). Un număr de studii au arătat că această doză de iod nu cauzează nici un rău pacienților cu tiroidită autoimună.

Cum reducem nivelurile de Anticorpi în Hashimoto
Cele trei intervenții cele mai utile pentru reducerea nivelului de anticorpi la pacientul Hashimoto sunt:
1) Suplimentarea cu Seleniu, așa cum s-a discutat mai sus.
2) Supresia TSH cu medicamente tiroidiene .

Endocrinologii convenționali folosesc Eutirox (levotiroxină) cu un scop de tratament al TSH în jumătatea inferioară a intervalului normal. În protocolul nostru de tratament, folosim tiroida natural deshidratată (NDT), numită și Nature-Throid, iar scopul nostru este de a suprima TSH sub limita normală.
Utilizarea dozelor supresive de medicamente tiroidiene a fost raportată în literatura medicală ca fiind extrem de benefică în reducerea nivelurilor de anticorpi. Am descoperit acest lucru și în practica clinică.
3) Dieta fără gluten
Într-un studiu olandez de 104 pacienți cu tiroidită Hashimoto, 16 pacienți (15% ) au fost pozitivi pentru anticorpi anti-gliadină și sensibilitate la gluten. Autorii au recomandat testarea de rutină a tuturor pacienților cu tiroidită Hashimoto pentru reactivitatea glutenului. Am făcut acest lucru și în experiența noastră clinică.
Un alt studiu a determinat o rată de test de 5,5% pozitivă pentru pacienții cu boală autoimună tiroidian când au fost testați pentru anticorpi anti-gliadină. Rata reală poate fi mult mai mare, atunci când se utilizează metode de testare mai sofisticate. În plus, în unele cazuri, testarea poate produce rezultate fals, negative. Deoarece mulți pacienți au raportat o îmbunătățire pe dieta fără gluten, ar putea fi un sfat pentru toți pacienții tiroidieni cu autoimunitate, de a evita glutenul. Pentru majoritatea pacienților care urmează protocolul nostru, nivelurile de Anticorpi vor scădea la analizele repetate după un interval de 24 săptămâni (6 luni). 

Măsuri suplimentare:
1) Doza redusă de LDL/Naltrexonă: unii pacienți au raportat că acest lucru este benefic.
2) Myo-inozitol cu Seleniu

3) Vitamina D3/K2 și Magneziu

 

PLAN DE ACȚIUNE PENTRU PACIENȚII HASHIMOTO
Dacă nu v-ați evaluat deja funcția tiroidiană, vorbiți cu un medic specialist pentru a avea un panel tiroidian complet. Cele mai multe teste tiroidiene standard măsoară doar TSH și FT4 , care nu oferă o imagine completă a stării de sănătate a tiroidei. Când evaluăm funcția tiroidiană, evaluăm:
TSH

TSI
FT3
FT4
Reverse T3
ATPO
Anticorpii Tg
Dacă aveți un diagnostic pozitiv al autoimunității tiroidiene sau al hipotiroidului (un procent mare de hipotiroid implică un mecanism autoimun) luați în considerare aceste recomandări:
• Dacă ați încercat alte terapii fără rezultate pozitive și deficitul de Iod a fost exclus, luați în considerare o restricție temporară a iodului sub 450 mg/zi sau chiar sub 100 mg/ zi.
• Completați cu Seleniu de 200 mcg/ zi sau mâncați două, trei nuci de Brazilia zilnic.
• Verificați și optimizați nivelurile de fier, zinc și vitamina D. Confirmați vitamina D și fierul prin analiza. Pentru fier, verificați cel puțin feritina și, de preferință, rulați un panou de fier complet.
Dacă testarea nu este o opțiune pentru dvs., puteți începe să consumați o dietă mai prietenoasă Hashimoto și să vedeți cum vă simțiți:
• Limitați alimentele care conțin iod (vezi lista de mai sus) și sarea iodată. Utilizați sare de Himalaya. Restricționarea alimentelor cu iod poate fi utilă pacienților Hashimoto care nu au răspuns la alte terapii.
• Includeți alimente bogate în seleniu din lista de mai sus.
• Limitați alimentele care conțin azot, cum ar fi legumele crude crucifere, broccoli și conopidă. Optați pentru gatirea acestora la aburi.


Pentru persoanele cu funcții tiroidiene suboptimale (fără autoimunitate), dar care nu sunt pe nici un medicament, iată un plan de acțiune:
• Evaluați anticorpii tiroidieni TPO și Tg și dacă se confirmă pozitiv, luați în considerare recomandările pentru tiroida autoimună de la Hashimoto, de mai sus.
• Evaluați deficitul de iod prin examinarea Iodului din urină, dietă și suplimente. Dacă nu există un raport mare de iod, luați în considerare suplimentarea cu iod.  
• Completați doar sub îndrumarea unui specialist de medicină funcțională și adăugați întotdeauna Seleniu la suplimentele de iod. Nu depășiți niciodată 15 mg iod fără un motiv foarte bun.
Urmăriți îndeaproape simptomele tiroidiene în timp ce completați iodul.
• Luați în considerare suplimentarea seleniului la aproximativ 200mcg sau două, trei nuci de Brazilia zilnic.
• Luați în considerare statutul de fier, zinc și vitamina D și optimizați aceste substanțe nutritive.
• Fiți foarte precaut cu suplimentele de fier și faceți acest lucru numai sub îndrumarea unui practician calificat în medicina funcțională cu analize pentru a confirma nivelul de feritină. De preferat, executați un panou de fier complet.

 

Concluzie
Excesul de aport de iod poate provoca o tiroidită autoimună care are toate caracteristicile Hashimoto. Cu toate acestea, în studiile pe animale, acest lucru s-a întâmplat numai dacă Seleniul este deficitar sau în exces. În mod similar, în studiile la animale, aportul foarte ridicat de iod poate exacerba o tiroidită autoimună preexistentă, dar numai dacă seleniul este deficitar sau în exces.
Cu o stare optimă a seleniului, foliculii tiroidieni sunt sănătoși, Gușa este eliminata, iar markerii autoimunici cum ar fi raportul Th1 /Th2 și raportul CD4 + / CD8 + sunt normalizați pe o gamă largă de aport de iod. Se pare că optimizarea aportului de seleniu asigură o protecție puternică împotriva bolii tiroidiene autoimune și oferă toleranță la o gamă largă de aporturi de iod. Boala tiroidiană, în special Hashimoto, este foarte frecventă și ratele par să crească. Femeile sunt în mod special susceptibile la boli tiroidiene, din motive care nu sunt în totalitate înțelese. Dar prin luarea de măsuri preventive, oamenii pot evita uneori dezvoltarea bolii tiroidiene în primul rând. În plus, cei care au fost deja diagnosticați și chiar și persoanele care au primit Eutirox sau alte medicamente pot lua măsuri pentru îmbunătățirea sănătății tiroidei prin dietă și suplimente. 

 

STUDII DE CAZ și Concluzii

De Mario Renato Iwakura, un inginer brazilian cu tiroidită Hashimoto.
Iodul și seleniul sunt două minerale extrem de importante pentru sănătatea umană și sunt subliniate ca atare pe blogul Perfect Health Diet. Cred că ele sunt fundamentale pentru sănătatea tiroidei și sunt foarte importante pentru pacienții Hashimoto.
Un studiu al literaturii sugerează că Hashimoto este în mare parte neafectată de aportul de iod. Cu toate acestea, literatura poate fi distorsionată de trei circumstanțe în care creșterile iodului pot dăuna la pacienții Hashimoto:
• Deficitul de seleniu provoacă o intoleranță la iodul nivel mare.
• Aportul de iod din alge marine este însoțită de metale și halogenuri tirotoxice.
• Creșterile bruște ale iodului pot induce un hipotiroidism reactiv.
Toate aceste 3 circumstanțe negative pot fi evitate prin completarea Seleniului împreună cu Iodul, folosind mai degrabă iodură de potasiu decât sursă de alge ca sursă de iod și creșterea treptată a aportului de iod. Este plauzibil că, dacă Iodul ar fi fost suplimentat în acest fel, atunci pacienții Hashimoto ar fi beneficiat de un risc mic. Anecdotic, un număr au raportat beneficii mari pe iod suplimentar.
Alte dovezi subliniază necesitatea unui echilibru între Iod și Seleniu. Așa cum Iodul fără Seleniu poate provoca hipotiroidism, la fel, nu se poate, Seleniul fără Iod. Ambele sunt necesare pentru o sănătate bună.
" La câteva luni după ce am fost diagnosticat cu Hashimoto, am început 50 mg/zi de iod plus 200 mcg/zi Seleniu. 


În prezent, am abordat următoarele pentru a încerca Remisia Hashimoto:
• Dietă plus recomandările pentru a spori imunitatea împotriva infecțiilor, deoarece infecțiile par a fi implicate în patologia Hashimoto. Dau o atenție deosebită ceea ce Chris Masterjohn numește "superfoods tradițional": ficat și alte organe, oase și măduvă, unt și ulei de ficat de cod, gălbenușuri de ou și nucă de cocos, deoarece aceste alimente sunt bogate în minerale, cum ar fi iod, zinc, crom, mangan și vanadiu, toate acestea par a juca un rol în sănătatea tiroidei;
• Doza ridicată de iod (50 mg de Lugol) plus 200 mcg de seleniu zilnic. Acestea le completez din cauza importanței lor vitale pentru funcția tiroidiană și imunitară;
• 3 mg LDN (doza mică de naltrexonă) la fiecare două zile pentru a crește imunitatea. 
• Evitarea producerii de mercur și a altor perturbatoare endocrine. Când am scos 9 amalgame (mercur), anticorpii TPO mi-au crescut timp de 3 luni și le-au luat încă 6 luni pentru a reveni la valorile anterioare. 

• De asemenea, evit peștele care are concentrație ridicată și medie de mercur. 

• Consumul de cod a crescut anticorpii TPO;
• 1000mg de vitamina C zilnic. Deoarece pare să ofere o anumită protecție împotriva disfuncției tiroidiene a metalelor grele, ameliorarea absorbției medicamentelor tiroidiene și există unele dovezi că ar putea îmbunătăți transportul celular defect pentru iod;
• Ca Bărbat, donez sânge de 2 ori pe an (dar și aici discutabil). La Femei, este dificil, deorece devin deficitare în funcție de menstruatie. 

Iwakura citează studii pe animale care susțin concluziile sale de la doctorii. Xu și Yang. În aceste studii, animalelor (șoarecilor) i s-au administrat cantități diferite de iod, precum și cantități diferite de seleniu. Dr. Xu concluzionează în raportul său din 2011:
Concluzie: 

"Excesul de iod poate provoca o tiroidită autoimună care are toate caracteristicile Hashimoto. Cu toate acestea, în studiile la animale, acest lucru se întâmplă numai dacă seleniul este deficitar sau în exces. În mod similar, în studiile la animale, aportul foarte ridicat de iod poate exacerba o tiroidită autoimună preexistentă, dar numai dacă seleniul este deficitar sau în exces. Cu o stare optimă a seleniului, foliculii tiroidieni sunt sănătoși, Gușa este eliminată, iar markerii autoimunici cum ar fi raportul Th1 / Th2 și raportul CD4 + / CD8 + sunt normalizați pe o gamă largă de aport de iod"

În plus, studiile la oameni, cum ar fi acest raport din 2007 al lui Fan Yang în Jurnalul European de Endocrinologie, au concluzionat:
"Excesul de iod nu pare să crească riscul hipertiroidismului autoimun sau să influențeze incidența și rezultatul hipertiroidismului subclinic, ceea ce sugerează că, consumul excesiv de iod cronic poate să nu fie implicat în apariția hipertiroidismului autoimun ca factor de mediu. "Citatul final Fan Yang

 

Mai multe despre Iod și aici:  " IOD nociv sau Nutritiv"

 

Surse: 

: http://perfecthealthdiet.com/2011/05/iodine-and-hashimotos-thyroiditis-part-1/

 paleodiet.com

 Dr. Datis Kharrazian. http://drknews.com/some-studies-on-iodine-and-autoimmune-thyroid-disease/ . 

Marino MA și colab. Iodul urinar la pacienții cu afecțiuni tiroidiene autoimune la Santo André, SP, este comparabil cu cel al controalelor normale și a fost stabil în ultimii 10 ani. Arq Bras Endocrinol Metabol. 2009 Feb; 53 (1): 55-63. http://pmid.us/19347186 . 

http://perfecthealthdiet.com/2011/05/iodine-and-hashimotos-thyroiditis-part-2/ 

https://jeffreydachmd.com/hashimotos-thyroiditis-and-selenium-part-one-by-jeffrey-dach-md/ 

https://jeffreydachmd.com/hashimotos-selenium-and-iodine-part-two/ 

 

Traducere : Echipa Tiroida România 🇷🇴

Please reload

Featured Posts

NOUA MEDICINĂ: Legatura Creier- Boala

March 9, 2018

1/2
Please reload

Recent Posts

October 23, 2019

September 25, 2019

Please reload

Archive